Timpul prins intre mine si ei

Sunt ingeri, sunt sfinti

Timpul bate inainte,

si se presara inapoi.

De ce as fii ca mine,

cand pot sa fiu ca voi?

Acum orchestra tipa ultimele acorduri ce dor

asa cum hartia doare sub creionul meu haotic si brutal.

Ma mistui singur ca sa creez.

Si uneori imi place.

-ma plimb prin simphonia macabrului; ma regasesc-

Totul tace intr-un ultim acord,

e liniste...e cer...

sunt sfinti

sunt ingeri decazuti

e noapte...e vesnicie...

sunt sfinti

sunt ingeri decazuti

e tacere...e nefericire...

sunt sfinti traindu-si agonia.

Acum cand imi ard poemele,

ultimele poeme ale nefericirii

esti Eu si vrei.

Lumina galbena, vant si crengi in umbra.

Incep sa aud voci;

nu sunt sigur ca se aud,

dar eu le aud.

Sunt voci,

sunt sfinti

sunt ingeri decazuti

privind ultimele poeme ale nefericirii,

privindu-le cum ard sub cenusa

celor ce vor fii.