Copacii
ne vad aripe,
ale unor pasari cazute in neantul
poetilor.
-Candele stinse,
stinse de candele stinse.-
Flacarile ne vad umbre
inscriptionate cu suflete.
As vrea sa vad oameni.
Oamenii ne vad,
ne vad...
flacari, cenusa, ruguri
se vad asternute cu rabdare inaintea lor.
Dar ei ne vad.
Si se opresc sa ne intelega imaginea tristelor ruguri din privirea tacuta
si presarata cu neliniste ; ei ne vad...ei se vad...isi privesc rugul...
