Iata-l! iata-l pe septembrie
cum se scurge din cer;
iata-l alergand zeii, ingerii
cei alungati de Christ;
iata-l apus.
Se scurge din stele,
o lacrima de sare amara
pe obrazul tau, septembrie,
ce te-ai dus.
In marea din ochii tai,
se-neaca imaginea chipului meu.
Sa ma strigi, la apusul lui septembrie.
Sa ma trezesti din vis.
Amintirile alearga haotic,
in glasul constiintei mele;
si voi pastra etern, templul nostru,
pana la apusul lui septembrie.
Aprilul se-ntuneca-n glasul nostru,
arzator,
si-acum septembrie apune.
Am trait Intunecarea lui April,
si o moarte a lui septembrie,
ce-o voi fi stiut de dinainte.
Frumoase versuri...
RăspundețiȘtergerefrumos.
RăspundețiȘtergereNoi nu vom şti vreodată ce ne aşteaptă mâine.
RăspundețiȘtergereTu bucură-te astăzi! Atâta îţi rămâne.
Ia cupa şi te-aşează sub luna de cleştar,
Căci mâine poate luna te va căta-n zadar.
(Omar Khayyam)
o ultima intrebare, a intunecatului april:
RăspundețiȘtergereI am I , but who is who? Heaven's mutant child...inca se vad cuvintele scrise pe zidul daramat....
Heaven's mutant child
RăspundețiȘtergere