Locul runelor

Iata-l! iata-l pe septembrie

cum se scurge din cer;

iata-l alergand zeii, ingerii

cei alungati de Christ;

iata-l apus.

Se scurge din stele,

o lacrima de sare amara

pe obrazul tau, septembrie,

ce te-ai dus.

In marea din ochii tai,

se-neaca imaginea chipului meu.

Sa ma strigi, la apusul lui septembrie.

Sa ma trezesti din vis.

Amintirile alearga haotic,

in glasul constiintei mele;

si voi pastra etern, templul nostru,

pana la apusul lui septembrie.

Aprilul se-ntuneca-n glasul nostru,

arzator,

si-acum septembrie apune.

Am trait Intunecarea lui April,

si o moarte a lui septembrie,

ce-o voi fi stiut de dinainte.