poftim

Cu spatele gol, umbrit de de piele
cuvintele deveneau intelesuri
si povesti fara castele.
Cu lipsa de lumina, ganduri bune
durerea devenea suferinta
si tacere.
Cu puterea lipsei si cuvinte,
atingerea devenea mangaiere,
si muzica.
Cu stanci, distanta
caderea devebea usoara
si aer.
Cu trupuri, nisip neatins de lumina
omul devenea mic
si zapada.
si goluri.
Cu prea multul gol
carnea devine lut
si atat.