Visul si lumea

Din vis din lumea troienita de pante abrupte spre adancul civilizatie parasita s-au descoperit nisipuri usor calde, deloc fierbinti.

Zapada a ridicat solul mai inalt spre fereastra acoperind-o cu frig si caldura dincolo de perdeaua albastra intinsa deasupra uneia albe. Caldura alba dintre albastru imi halucineaza intinderea plajei unei mari acea cu nisipuri usor calde. Acolo auzeam o usoara adiere de povesti, dar eram singur. Ori e totul in capul meu ori eu nu sunt aici.

Multe pasari negre insumand un stol s-au aruncat in fuga prevestitoare peste o noua mare proaspat nascuta din norii albi ce s-au adunat peste cer, atat de albi ca si intinderea aceasta peste care ne aflam acum intinsi.

 - intinde-ti mana.-

Asa a continuat povestea aceea auzita in locul unde nu ma aflam. Mi-am intins mana spre necunoastere. In aceleasi acorduri din indepartarea calda mi-a atins mana de pantecul ei, mangaindu-l.

- o sa fie cel mai frumos si cel mai iubit copil-

Atunci simfonia s-a rupt in acorduri fin taioase. Vedeam totul, clar...noptile, vorbele, aburul acelor umbre numite sentimente si mai presus era ea, era tot ea.

Mi-a povestit viata lui caci o stia, din intelepciunea ei necunoscuta din viziunile ei ii stia viata ii stia povestea asa cum imi povestea acum mie mangaidu-si pantecut cu mana mea.