Cate nopti ca aceasta vor mai trece?
Cate regrete si nepasari stupide?
Cate regrete si nepasari?
Cate regrete...
Le-as scrie lor...
Si unde-i nemurirea
Si moartea lor, a voastra?
Pe-a mea o cunosc.
Cate regrete...
Cate nopti ca asta?
Doar noaptea...
nici ea nu-mi mai canta, nu-mi mai citeste.
Mi-am administrat o supradoza de viata
timp de vara...
Imi linistesc cantecul atunci cand nu-mi gasesc zilele sau literele ori cuvintele.
Sunt lucruri care se intampla sa le fac....si...
uneori le faceam...acum doar se intampla
si nu sunt pe o insula...
si nici macar nu e farul, nici mare, nici stelele.
Sunt doar eu. As vrea linistea.
Poate ca trebuie sa plec
sau sa raman...sau sa ascult mai tare.
Nisip, noapte, stele...
Ma dor incheieturile mainilor,
nu mai vreau sa lupt .
E inutil; e mult;
Dar vreau.
Capodopera seamana a copie. Caut idealul.
Fac loc petru rasaritul zeilor.
Ii voi asstepta. Atat cat ma vor lasa. Fie vor rasari, fie ma vor face sa rasar inaintea lor.
Tabloul in care lumina apare:
Nasterea luminii.
Minunat! :)
RăspundețiȘtergerepoate ca ar trebui sa asculti ma bine. un mesaj divin ar putea fi cheia. totul este sa il auzi la timp si sa stii cum sa il interpretezi :)
RăspundețiȘtergereAcoda-ti timp. Nu putin, nu mult. De ajuns.
RăspundețiȘtergereInteresante versuri...
RăspundețiȘtergere