Timpul prins intre mine si ei

Sunt ingeri, sunt sfinti

Timpul bate inainte,

si se presara inapoi.

De ce as fii ca mine,

cand pot sa fiu ca voi?

Acum orchestra tipa ultimele acorduri ce dor

asa cum hartia doare sub creionul meu haotic si brutal.

Ma mistui singur ca sa creez.

Si uneori imi place.

-ma plimb prin simphonia macabrului; ma regasesc-

Totul tace intr-un ultim acord,

e liniste...e cer...

sunt sfinti

sunt ingeri decazuti

e noapte...e vesnicie...

sunt sfinti

sunt ingeri decazuti

e tacere...e nefericire...

sunt sfinti traindu-si agonia.

Acum cand imi ard poemele,

ultimele poeme ale nefericirii

esti Eu si vrei.

Lumina galbena, vant si crengi in umbra.

Incep sa aud voci;

nu sunt sigur ca se aud,

dar eu le aud.

Sunt voci,

sunt sfinti

sunt ingeri decazuti

privind ultimele poeme ale nefericirii,

privindu-le cum ard sub cenusa

celor ce vor fii.

As putea sa scriu despre mine…dar ce sa va spun dragii mei necunoscuti?

Locul runelor

Iata-l! iata-l pe septembrie

cum se scurge din cer;

iata-l alergand zeii, ingerii

cei alungati de Christ;

iata-l apus.

Se scurge din stele,

o lacrima de sare amara

pe obrazul tau, septembrie,

ce te-ai dus.

In marea din ochii tai,

se-neaca imaginea chipului meu.

Sa ma strigi, la apusul lui septembrie.

Sa ma trezesti din vis.

Amintirile alearga haotic,

in glasul constiintei mele;

si voi pastra etern, templul nostru,

pana la apusul lui septembrie.

Aprilul se-ntuneca-n glasul nostru,

arzator,

si-acum septembrie apune.

Am trait Intunecarea lui April,

si o moarte a lui septembrie,

ce-o voi fi stiut de dinainte.

Dragii mei necunoscuti

Ploaia zace sprijinita pe norii

alungati de pamantul

innourat de amintiri

ale trecutului

gasit in viitorul altor lumi.

Se aud vocile tuturor;

se aud vocile ultimelor acorduri

haotice ale pierderii, ale pierdutului;

aceeasi nori intind

focul altor ceasuri

aduse

de literele galbene trecute

prin albastru.

Se asterne tacere.

Fiarele murmura un cant

cheama profanul.

De ce sa fim?
Pentru ce?
Sa se inalte de ce-ul!

Sa ne cunoastem intrebarile!

Acum sa cantam.

Sa dezacordam simfonia si-apoi sa scriem.

Asterne-te peste o podea de muzica,

si stiga catre tine; cheama-te.

Adu-ti gandurile langa umbra mea,

infioara-ma cand te aduci inataia oara in fata ta.

Tresari cand te cunosti pe tine.

- Ei iti vor canta sa ii duci

sa te descopere, ei te vor invata pe tine in fata ta;

te vor deforma si te vor pune sa te recunosti-

Asculta-mi glasul

si pleaca.