Rug

Copacii

ne vad aripe,

ale unor pasari cazute in neantul

poetilor.

-Candele stinse,

stinse de candele stinse.-

Flacarile ne vad umbre

inscriptionate cu suflete.

As vrea sa vad oameni.

Oamenii ne vad,

ne vad...

flacari, cenusa, ruguri

se vad asternute cu rabdare inaintea lor.

Dar ei ne vad.

Si se opresc sa ne intelega imaginea tristelor ruguri din privirea tacuta

si presarata cu neliniste ; ei ne vad...ei se vad...isi privesc rugul...

Sentinte cu plaje din alt poem

Sentinte cu plaje din alt poem

Negociezi un zambet cu creierul tau...

si crezi ca l-ai invins zambind...zambind...zambind...

pt ce sa zambesti in urbanul nedestinat zambetelor...esec.

Acum iti vei negocia, intelept, linistea...

placerea si bucuria cerandu-le in orice ordine insa...in cantitati mici; ponderate.

Acum Tu...cel caruia nu ii pasa:

iti vei negocia nebunia si clipele

            de constiinta fugind

                        de ele...

                                    fugind de  aceasta negociere

                                                constienta a balantei...

Acum toti plecam pe insula nascut din nisipul altor carti...

            -pe plaja din alt poem-

a pietrelor erodate de mare;

Acum Tu cel ce citesti...ridica-ti ochii din aceste versuri si mergi... si mergi

si spune-mi ca lumea asta nu-i pentru zambete.

           

Cele ce nu sunt

Vino cu mine inauntrul mintii mele.

Vino in nebunia mea.

Mergi cu mine in nebunia mea notorie; in lupta cu viata...

In speranta umila si tragica de fericire.

            Acum uite-te la mine.

            Vezi un om trist?

            Acum uite-te la mine.

            Vezi un om trist!

Afla ca sunt un om trist.

Orbul vis

Lasa visul negru,

ca un nor de treistie sa coboare,

sa-ti aduca a divinului inchinare.

Curand,

culoarea sa prin tine va alerga,

si ca pe un razboinic te va imbia.

Acum el isi ucide moartea,

visand cruci incendiate,

calatorii halucinante

ce te intorc iarasi in tine,

odata cu lumina naufragiata ce vine.

Halucinanta visului calatorie

alearga intr-o lume pustie,

ca un calugar nebun.

Visul ce-l visezi,

orbul cuvant ce-l halucinezi esti tu.

El pleaca din tine,

si se intoarce in tine,
 
aruncandu-te innapoi in tine

si te nasti din nou,

intr-o zodie fara stele.

Acum asaza-te

in  patul tau de nuiele

si lasa noaptea

sa coboare peste tine.

Un altfel de tot

Au disparut momentele acelea in care ma gandeam la mine.

Au trecut copilariile acelea simple in care eu eram tot.

Copilaresc acum gandindu-ma la mine,

cu dor.

Acum vreau, tanjesc, aulmec.

Acum asta e tot.

Vreodata vei fii frumos

Ai vrut vreodata sa ucizi?

Ai vrut vreodata sa ii ucizi?
Ai reusit vreodata sa ii ucizi in mintea ta?
Ai reusit…in poemele tale ?
Ai reusit sa faci asta usor?
Sa devii usor si sa ta vinzi pentru moartea lor?
Ai reusit sa ii ucizi cu usurinta?
Ai…sa te simti frumos cand ucizi?
Ai sa simti frumosul cand ii ucizi?
Ai…sa te simti?

Nothing more...

Timpul prins intre mine si ei

Sunt ingeri, sunt sfinti

Timpul bate inainte,

si se presara inapoi.

De ce as fii ca mine,

cand pot sa fiu ca voi?

Acum orchestra tipa ultimele acorduri ce dor

asa cum hartia doare sub creionul meu haotic si brutal.

Ma mistui singur ca sa creez.

Si uneori imi place.

-ma plimb prin simphonia macabrului; ma regasesc-

Totul tace intr-un ultim acord,

e liniste...e cer...

sunt sfinti

sunt ingeri decazuti

e noapte...e vesnicie...

sunt sfinti

sunt ingeri decazuti

e tacere...e nefericire...

sunt sfinti traindu-si agonia.

Acum cand imi ard poemele,

ultimele poeme ale nefericirii

esti Eu si vrei.

Lumina galbena, vant si crengi in umbra.

Incep sa aud voci;

nu sunt sigur ca se aud,

dar eu le aud.

Sunt voci,

sunt sfinti

sunt ingeri decazuti

privind ultimele poeme ale nefericirii,

privindu-le cum ard sub cenusa

celor ce vor fii.

As putea sa scriu despre mine…dar ce sa va spun dragii mei necunoscuti?