Lasa visul negru,
ca un nor de treistie sa coboare,
sa-ti aduca a divinului inchinare.
Curand,
culoarea sa prin tine va alerga,
si ca pe un razboinic te va imbia.
Acum el isi ucide moartea,
visand cruci incendiate,
calatorii halucinante
ce te intorc iarasi in tine,
odata cu lumina naufragiata ce vine.
Halucinanta visului calatorie
alearga intr-o lume pustie,
ca un calugar nebun.
Visul ce-l visezi,
orbul cuvant ce-l halucinezi esti tu.
El pleaca din tine,
si se intoarce in tine, aruncandu-te innapoi in tine
si te nasti din nou,
intr-o zodie fara stele.
Acum asaza-te
in patul tau de nuiele
si lasa noaptea
sa coboare peste tine.
Frumos! Imi place... e ca un prim pas inapoi spre divinitate!
RăspundețiȘtergere