Tabloul in care lumina apare

Cate nopti ca aceasta vor mai trece?

Cate regrete si nepasari stupide?

Cate regrete si nepasari?

Cate regrete...

Le-as scrie lor...

Si unde-i nemurirea

Si moartea lor, a voastra?

Pe-a mea o cunosc.

Cate regrete...

Cate nopti ca asta?

Doar noaptea...

nici ea nu-mi mai canta, nu-mi mai citeste.

Mi-am administrat o supradoza de viata

                timp de vara...

Imi linistesc cantecul atunci cand nu-mi gasesc zilele sau literele ori cuvintele.

Sunt lucruri care se intampla sa le fac....si...

uneori  le faceam...acum doar se intampla

si nu sunt pe o insula...

si nici macar nu e farul, nici mare, nici stelele.

Sunt doar eu. As vrea linistea.

Poate ca trebuie sa plec

sau sa raman...sau sa ascult mai tare.

Nisip, noapte, stele...

Ma dor incheieturile mainilor,

nu mai vreau sa lupt .

E inutil; e mult;

Dar vreau.

Capodopera seamana a copie. Caut idealul.

Fac loc petru rasaritul zeilor.

Ii voi asstepta. Atat cat ma vor lasa. Fie vor rasari, fie ma vor face sa rasar inaintea lor.

Tabloul in care lumina apare:

Nasterea luminii.

O plaja din timpul vechi

Lasa visul negru,

ca un nor de trestie uscata,

sa coboare;

Sa-ti aduca divinul inchinat.

Curand,

culoarea sa, curand va alerga in tine.

Acum el isi ucide moartea,

asculta-l cum viseaza cruci incendiate,

 calatorii halucinante ce te intorc in tine,

ce te naufragiaza in lumina.

Alearga intr-o lumina, intr-o lume pustie

ca un calator nebun a halucinantei calatorii.

Halucinanta visului caltorie...

Orbul cuvant ce-l halucinezi...

El pleaca din tine,

si se intoarce in tine, aducandu-te inapoi la tine;

si te nasti

intr-o zodie fara stele,

in patul tau de nuiele si, acum,

acum lasa noaptea sa coboare peste tine.