Tabloul in care lumina apare

Cate nopti ca aceasta vor mai trece?

Cate regrete si nepasari stupide?

Cate regrete si nepasari?

Cate regrete...

Le-as scrie lor...

Si unde-i nemurirea

Si moartea lor, a voastra?

Pe-a mea o cunosc.

Cate regrete...

Cate nopti ca asta?

Doar noaptea...

nici ea nu-mi mai canta, nu-mi mai citeste.

Mi-am administrat o supradoza de viata

                timp de vara...

Imi linistesc cantecul atunci cand nu-mi gasesc zilele sau literele ori cuvintele.

Sunt lucruri care se intampla sa le fac....si...

uneori  le faceam...acum doar se intampla

si nu sunt pe o insula...

si nici macar nu e farul, nici mare, nici stelele.

Sunt doar eu. As vrea linistea.

Poate ca trebuie sa plec

sau sa raman...sau sa ascult mai tare.

Nisip, noapte, stele...

Ma dor incheieturile mainilor,

nu mai vreau sa lupt .

E inutil; e mult;

Dar vreau.

Capodopera seamana a copie. Caut idealul.

Fac loc petru rasaritul zeilor.

Ii voi asstepta. Atat cat ma vor lasa. Fie vor rasari, fie ma vor face sa rasar inaintea lor.

Tabloul in care lumina apare:

Nasterea luminii.

O plaja din timpul vechi

Lasa visul negru,

ca un nor de trestie uscata,

sa coboare;

Sa-ti aduca divinul inchinat.

Curand,

culoarea sa, curand va alerga in tine.

Acum el isi ucide moartea,

asculta-l cum viseaza cruci incendiate,

 calatorii halucinante ce te intorc in tine,

ce te naufragiaza in lumina.

Alearga intr-o lumina, intr-o lume pustie

ca un calator nebun a halucinantei calatorii.

Halucinanta visului caltorie...

Orbul cuvant ce-l halucinezi...

El pleaca din tine,

si se intoarce in tine, aducandu-te inapoi la tine;

si te nasti

intr-o zodie fara stele,

in patul tau de nuiele si, acum,

acum lasa noaptea sa coboare peste tine.

Daca totul cade

Daca totul cade,

totul cade spre tine

cade spre tine

spre tine

.

Daca totul cade,

totul cade spre tine

cade spre tine,

spre tine.

Daca totul cade, totul cade spre tine

tot cade spre tine

cade spre tine,

spre tine.

Sunt ingeri, sunt sfinti

Timpul bate inainte,

si se presara inapoi.

De ce as fii ca mine,

cand pot sa fiu ca voi?

Acum orchestra tipa ultimele acorduri ce dor

asa cum hartia doare sub creionul meu haotic si brutal.

Ma mistui singur ca sa creez.

Si uneori imi place.

-ma plimb prin simphonia macabrului; ma regasesc-

Totul tace intr-un ultim acord,

e liniste...e cer...

sunt sfinti

sunt ingeri decazuti

e noapte...e vesnicie...

sunt sfinti

sunt ingeri decazuti

e tacere...e nefericire...

sunt sfinti traindu-si agonia.

Acum cand imi ard poemele,

ultimele poeme ale nefericirii

esti Eu si vrei.

Lumina galbena, vant si crengi in umbra.

Incep sa aud voci;

nu sunt sigur ca se aud,

dar eu le aud.

Sunt voci,

sunt sfinti

sunt ingeri decazuti

privind ultimele poeme ale nefericirii,

privindu-le cum ard sub cenusa

celor ce vor fii.

Liber printre cuvinte: CEZAR BURTESCU

Liber printre cuvinte: CEZAR BURTESCU

http://cezarburtescu.blogspot.com/

Scriere de departe , pe dosul paginii de desen de copil

                                                                                      

Cand este vara, de la mine din dormitor se aud greierii

Sunt dincolo de geam

Sunt imbacsiti

Sunt asezati pierduti in iarba inalta

Din care rasar trandafiri

Mareti si spinosi

Cu spini mari.

Ei canta,

Ei striga,

Eu ii aud,

Ei poate chiar ma striga.

Eu nu le voi raspunde.

Ii voi lasa sa astepte.

Ii voi lasa sa ma astepte

Asa cum ii astept

Asteptandu-ne pe noi

In toamna lui April.

Si nu e toamna, e doar o primavara

Rece , intunecata si fara de miros.

Ea, ma asculta si scrie

Asa cum noaptea ii citeste din gandurile mele.

Cat despre mine, ve-o prezint pe ea.

Se inchide cortina,

Apare ea in spatele cortinei.

In spatele cortinei apare ea.

Se deschide cortina.

Ea dispare.

Cortina se inchide.

Ea se contureaza prin iarba din fata geamului meu.

In fata ferestrei mele cu sticla multa.

Ea aduna greierii.

Ii ridica si ii arunca in noapte.

Acum ea scrie ce ii sopteste noaptea din gandurile mele.

Noaptea ii sopteste sa scrie din gandurile mele.

Ea scrie gandurile mele soptite de noapte.

Eu, noaptea, ea.

                                                                             

Esti frumos?

Vreodată vei fii frumos

Vreodată vei fii frumos

Ai vrut vreodată să ucizi?

O vreau mereu în chip păgân !

Ai vrut vreodată să ii ucizi?

O fac mereu cu drag de os !

Ai reuşit vreodată să îi ucizi în mintea ta?

O vezi ... nu întreba real din mintea mea !

Ai reuşit … în poemele tale ?

O … intri în pământ fertil!

Ai reuşit să faci asta uşor?

O fac tăiş metal uscat de îngeri !

Să devii uşor şi să te vinzi pentru moartea lor?

O metamorfoză vinde morţi uşor !

Ai reuşit să îi ucizi cu uşurinţă?

O cresc în mine, ei cad paie !

Ai … să te simţi frumos când ucizi?

O să mă simt în grote limpezi!

Ai să simţi frumosul când îi ucizi?

O frumuseţe din pulsatoriu mă ridică !

Ai … să te simţi?

O să mă am, o să se aibă !

Cezar vs Paula

Ferestre

Oamenii privesc de la fereastra.

Alte ferestre inchise.

Multi oameni privesc de la ferestre.

Ferestre inchise.

Foarte multi oameni privesc de la ferestre.

Ferestre.

Prea multi oameni in jurul meu si prea putiti ce vor sa fie.

Plante expuse pentru cei mai multi trecatori indiferenti.

Cam apocalipsa in jurul meu.

Unii mor,

altii se sinucid din dragoste.

Unii mor,

altii se indragostesc.

Oamenii se scurg usor spre netot.

Unii dintre ei mor, altii privesc cerul spre apus fie el chiar si rasarit imbacsit de arome de ierbuir exotice.

Unii dintre ei or sa moara.

Unii dintre voi au murit,

altii or sa moara; multi or sa mai moara si restul...veti muri si voi.