Visul si lumea
Din vis din lumea troienita de pante
abrupte spre adancul civilizatie parasita s-au descoperit nisipuri usor calde,
deloc fierbinti.
Zapada a ridicat solul mai inalt spre fereastra
acoperind-o cu frig si caldura dincolo de perdeaua albastra intinsa deasupra
uneia albe. Caldura alba dintre albastru imi halucineaza intinderea plajei unei
mari acea cu nisipuri usor calde. Acolo auzeam o usoara adiere de povesti, dar
eram singur. Ori e totul in capul meu ori eu nu sunt aici.
Multe pasari negre insumand un stol s-au aruncat in fuga
prevestitoare peste o noua mare proaspat nascuta din norii albi ce s-au adunat
peste cer, atat de albi ca si intinderea aceasta peste care ne aflam acum
intinsi.
- intinde-ti mana.-
Asa a continuat povestea aceea auzita in locul unde nu ma
aflam. Mi-am intins mana spre necunoastere. In aceleasi acorduri din
indepartarea calda mi-a atins mana de pantecul ei, mangaindu-l.
- o sa fie cel mai frumos si cel mai iubit copil-
Atunci simfonia s-a rupt in acorduri fin taioase. Vedeam
totul, clar...noptile, vorbele, aburul acelor umbre numite sentimente si mai
presus era ea, era tot ea.
Mi-a povestit viata lui caci o stia, din
intelepciunea ei necunoscuta din viziunile ei ii stia viata ii stia povestea
asa cum imi povestea acum mie mangaidu-si pantecut cu mana mea.
