Mi-am strapuns
pielea cu un stilou( cu cerneala albastra scursa din albatrosul de pe catargul
unei corabii fara panze) si-a curs sange.
L-am gustat si
mi-a amintit adolescenta; privirea si frumosul; linistea si intangibilul,
versurile si focul; versurile.
Paradisul si
locul nemaintalnit; neantul, necunoscutul si milionul de grade si focul.
Sangele a curs
in timpul versului ce se nastea.
Si l-am gustat
din nou.
Acelasi gust
vechi; aceleasi cicatrici; aceleasi semne; multe puncte.
Regrete,
amintiri carte si saracie; fete palide;
Alte acorduri,
aceleasi timpuri
sau
aceleasi
acorduri si voci ale altui timp si
altor oameni.
Doar eu.
Eu.
fara voi
fara noi.
Si vreau sa va
mai vad odata, sa va ating sa ne vedem.
De ce nu tip?
De ce nu ma
revolt?
De
ce doar va urasc?
