Sunt ingeri, sunt sfinti
Timpul bate inainte,
si se presara inapoi.
De ce as fii ca mine,
cand pot sa fiu ca voi?
Acum orchestra tipa ultimele acorduri ce dor
asa cum hartia doare sub creionul meu haotic si brutal.
Ma mistui singur ca sa creez.
Si uneori imi place.
-ma plimb prin simphonia macabrului; ma regasesc-
Totul tace intr-un ultim acord,
e liniste...e cer...
sunt sfinti
sunt ingeri decazuti
e noapte...e vesnicie...
sunt sfinti
sunt ingeri decazuti
e tacere...e nefericire...
sunt sfinti traindu-si agonia.
Acum cand imi ard poemele,
ultimele poeme ale nefericirii
esti Eu si vrei.
Lumina galbena, vant si crengi in umbra.
Incep sa aud voci;
nu sunt sigur ca se aud,
dar eu le aud.
Sunt voci,
sunt sfinti
sunt ingeri decazuti
privind ultimele poeme ale nefericirii,
privindu-le cum ard sub cenusa
celor ce vor fii.