Cand este vara, de la mine din dormitor se aud greierii
Sunt dincolo de geam
Sunt imbacsiti
Sunt asezati pierduti in iarba inalta
Din care rasar trandafiri
Mareti si spinosi
Cu spini mari.
Ei canta,
Ei striga,
Eu ii aud,
Ei poate chiar ma striga.
Eu nu le voi raspunde.
Ii voi lasa sa astepte.
Ii voi lasa sa ma astepte
Asa cum ii astept
Asteptandu-ne pe noi
In toamna lui April.
Si nu e toamna, e doar o primavara
Rece , intunecata si fara de miros.
Ea, ma asculta si scrie
Asa cum noaptea ii citeste din gandurile mele.
Cat despre mine, ve-o prezint pe ea.
Se inchide cortina,
Apare ea in spatele cortinei.
In spatele cortinei apare ea.
Se deschide cortina.
Ea dispare.
Cortina se inchide.
Ea se contureaza prin iarba din fata geamului meu.
In fata ferestrei mele cu sticla multa.
Ea aduna greierii.
Ii ridica si ii arunca in noapte.
Acum ea scrie ce ii sopteste noaptea din gandurile mele.
Noaptea ii sopteste sa scrie din gandurile mele.
Ea scrie gandurile mele soptite de noapte.
Eu, noaptea, ea.
